Mielomul multiplu (Boala Kahler)

Definiţie clinică
Reprezintă o proliferare malignă, de origine necunoscută, a plasmocitelor în măduva osoasă. Mielomul multiplu se dezvoltă, în general, la persoanele trecute de vârsta de 60 de ani.
Se observă în sângele bolnavului o creştere anormală a producerii unui singur tip de imunoglobulină pentru un mielom anume. Plasmocitele secretă substanţe care antrenează treptat o distrugere a ţesutului osos. Boala poate fi descoperită cu ocazia unor dureri osoase rebele, a unei anemii sau a unei creşteri importante a vitezei de sedimentare,  putând depăşi 1- 00 mm pe o oră.
 
Prevalenţă
Mielomul multiplu afectează în general vârstnicii. Incidenţa creşte exponenţial cu vârsta.Doar 1% din cazuri sunt diagnosticate la pacienţi sub 40 ani.În ultimul timp s-a constatat o incidenţă crescută a mielomului multiplu şi o scădere a perioadei mediane de supravieţuire.
Incidenţa în Europa este de 5,72/100.000 locuitori, aproximativ 27.500 cazuri noi fiind descoperite în fiecare an. 70.000 locuitori ai Europei sunt afectaţi de această malignitate.Este mai frecventă la bărbaţi decât la femei, la rasa neagră decât la caucazieni.
Perioada mediană de supravieţuire a rămas aceeaşi din 1970, dar evoluţia clinică a bolii poate fi îmbunătăţită în 75% din cazuri. În 2005 se estimau 19.000 decese în Europa datorate mielomului multiplu.
 
Aspecte clinice
Simptomele mielomului multiplu depind de cât de avansată este boala. In fazele incipiente ale bolii există posibilitatea să nu apară niciun simptom. Atunci când simptomele apar, pacienții acuză cel mai adesea dureri de oase, de obicei la nivelul coastelor și spatelui. Pacienții mai pot prezenta fracturi osoase, senzația de slăbiciune, oboseală, pierdere în greutate sau infecții repetate. Atunci când boala este avansată, simptomele pot include greață,vărsături, constipație, probleme de urinare, oboseală și senzaţia de amorțeală la nivelul membrelor inferioare. Acestea nu sunt semne sigure ale mielomului multiplu, ele pot fi simptome și ale altor probleme medicale.
 
Tratament
Pacienții cu mielom multiplu primesc, în general, chimioterapie și uneori radioterapie.
Chimioterapia este tratamentul principal în cazul mielomului multiplu. Medicul poate prescrie două sau trei tipuri de medicamente pentru a ucide celulele mielomale. Multe dintre aceste medicamente se administrează pe cale orală, altele sunt injectate intravenos. In ambele forme, medicamentele traversează organismul prin intermediul sângelui ajungând la toate celulele mielomale, purtând numele de terapie sistemică.
Radioterapia folosește cantități mari de energie pentru a distruge celulele canceroase și de a stopa dezvoltarea. Acest tip de terapie se numește terapie locală.
Pacienții cu mielom multiplu primesc radioterapie împreună cu chimioterapia. Scopul radioterapiei este de a controla dezvoltarea tumorii osoase și de a ameliora durerea pe care aceste tumori o cauzează.