Seminarul ESGO „Cancerul ginecologic în Europa. Perspectiva pacientului”

Milano, Italia, 11 septembrie 2011

    In perioada 11-14 septembrie 2011 la Milano, în Italia, a avut loc cel de al - XVII- lea Congres ESGO (European Society of Gynaecological Oncology). Cu aceasta ocazie a fost organizat, pentru prima dată, și un Seminar dedicat organizațiilor și  grupurilor de pacienți din UE, care acționează în interesul  persoanelor afectate de cancer, în special cancer ginecologic.

    Problemele discutate în cadrul seminarului au fost legate, în general, de acele forme de cancere ginecologice mai puțin cunoscute, denumite și cancere  “silențioase”. In această categorie se includ cancerul ovarian, endometrial (uterin), cervical și vulvar. Aceste tipuri de cancer sunt “silențioase” pentru că de foarte multe ori, mai ales în stadiile incipiente, sunt asimptomatice, aceste forme de cancere nu atrag atenția publicului larg, și nici nu fac obiectul de interes al factorilor de decizie politică.

    In prima parte a seminarului au fost prezentate aspecte generale legate de cancerele ginecologice, evidențiindu-se, totodata, inegalitățile existente la nivel european în ceea ce privește  rata de supraviețuire a pacienților diagnosticați cu cancer ginecologic. Ceea ce trebuie să înțelegem si să conștientizăm este amploarea tipurilor de cancer ginecologic, de la formele cele mai comune până la formele cele mai rare, precum și inegalitățile existente, la momentul actual, între pacienți în funcție de locul unde trăiesc și sunt tratați  în cadrul UE. 

    Au fost prezentate și discutate aspecte legate de terapiile inovatoare în tratarea cancerului ginecologic. In prezent, putem spune că există inovare în multe discipline, pornind de la prevenire/vaccinare, chirurgie, oncologie, până la asistență medicală. Totuși trebuie subliniat faptul că pentru îmbunătățirea rezultatelor un rol important îl au medicina personalizată (abordarea terapeutică orientată mai mult pe tratamentul individual  decât pe cel al unor grupuri de pacienți), terapiile țintite  și studiile clinice.

    S-au dat exemple de bune practici și inițiative ale organizațiilor de pacienți, insistându-se asupra modului în care putem învăța unii de la alții prin schimbul de bune practici  și cum poveștile de succes ale unor pacienți pot servi drept model altora.

    In ultima parte s-a insistat asupra beneficiilor unei colaborari active între organizațiile de pacienți, care se confruntă cu probleme similare, în cadrul UE și a faptului că unirea forțelor ar conduce la îmbunătățirea serviciilor de îngrijire a pacienților, nu doar pe plan local ci și pe plan european.

    Ca o concluzie, ceea ce se dorește este ca prin crearea unor parteneriate sau alinațe la nivel european să ne unim forțele într-o acțiune comună oferind pacienților șanse egale  și speranța că indiferent de locul unde s-ar afla în Europa, accesul la mijloacele de diagnostic, tratament și îngrijire, reprezintă un drept și nu un privilegiu.

Breban Florina, ARCrare