Home / Cancerele rare / Leucemia / Leucemia mieloidă cronică (LMC)

Leucemia mieloidă cronică (LMC)

Definiţie clinică
Leucemia mieloidă cronică (LMC) reprezintă o proliferare a globulelor albe din seria granulocitelor (polinucleare).
 
LMC este asociată cu o anomalie cromozomială (cromozomul Philadelphia), în care se produce o translocare de material genetic între cromozomii 9 şi 22, ceea ce duce la o scurtare a braţului lung al cromozomului 22, antrenând perturbări genetice ce se află la originea LMC.
 
Prevalenţă
Acest tip de leucemie este mai rar şi nu reprezintă decât 2 sau 3% din leucemiile copilului. LMC se prezintă sub două forme: forma juvenilă, care afectează copiii cu vârste sub 2 ani şi forma adultă, care afectează îndeosebi adolescenţii.
 
Prognostic
Prognosticul leucemiei mieloide cronice este mai bun datorită noilor medicamente utilizate pentru tratarea afecţiunii. Deşi transplantul de măduvă osoasă este o opţiune de tratament, numeroşi pacienţi pot controla afecţiunea cu ajutorul medicamentelor special concepute pentru anumite ţinte celulare.
 
Aspecte clinice
Simptomele LMC variază în funcţie de stadiul bolii înaintea începerii tratamentului. În stadiul incipient, leucemia mieloidă cronică nu se manifestă.
 
Semne şi simptome precoce
  • febră;
  • scădere inexplicabilă în greutate;
  • inapetenţă;
  • oboseală sau epuizare;
  • dureri în partea stângă, sub coaste;
  • diaforeză nocturnă (transpiraţii abundente în timpul nopţii).
 
Semne şi simptome tardive
  • anemie;
  • splenomegalie (mărirea în volum a splinei);
  • dificultăţi respiratorii;
  • oboseală;
  • paloare;
  • infecţii frecvente;
  • sângerări diverse;
  • mici leziuni ale pielii;
  • dureri articulare sau osoase.
Un simptom caracteristic al acestui tip de leucemie este mărirea volumului splinei. In forma sa juvenilă, LMC se manifestă prin paloare, pierdere în greutate, dureri de cap, transpiraţii abundente şi infecţii recurente.
 
Tratament
În prezent, standardul terapeutic îl reprezintă inhibitorii de tirozinkinază, o clasă de medicamente din categoria tratamentelor ţintite care acţionează asupra genei modificate responsabile pentru apariţia şi evoluţia bolii.
  • transplantul de celule stem:  Transplantul de celule stem este recomandat doar atunci când tratamentul farmacologic  a eşuat, sau în cazurile în care evoluţia bolii nu a fost întreruptă. In cazul în care nu se găseşte un donator compatibil, se optează pentru o recoltare de celule stem de la pacient, când boala este în remisie. Dacă boala se agravează ulterior, celule stem sănătoase pot fi transplantate pentru a se obţine o nouă remisie.
  • chimioterapia: Numeroşi pacienţi diagnosticaţi cu leucemie mieloidă cronică urmează o serie de chimioterapie pentru a distruge globulele albe aflate în exces. De asemenea, chimioterapia poate fi efectuată dacă celelalte terapii nu funcţionează, dacă boala se agravează, sau în pregătirea pentru un transplant de celule stem.
Undefined